Câte semnale de alarmă trebuie să mai tragă ANSF și FSTFR?

10 Responses

1. Partea II

   3)

   Haideți să pornim și să începem cu începutul ! Haideți să reparăm ceva și să ne jertfim pentru asta mintea dacă trebuie, să plătim cu ea. Haideți să înțelegem structural ceea ce face ca activitatea feroviară contemporană română să fie o rușine față cel puțin cu cea a trecutului, unde resursele tehnico științifice cel puțin precare și antice de atunci nu se compară cu oportunitățile lumii și concepției moderne a actualității. Și totuși, nu se explică, cum în epoca transportului feroviar cu aburi, parcă nu ne vine să credem că aveam o viteză și o regularitate mai mare a trenurilor. E inadmisibil ca pe un pod vechi construit de Anghel Saligny unde au circulat zece locomotive cu aburi de 160 tone fiecare, cuplate, cu 80 km pe oră, astăzi pe podurile noi construite în epoca noastră să se circule în imensa majoritate cu 30 km pe oră, ca o forță majoră și un stigmat tehnic insurmontabil. Nu s-a declarat stare de asediu sau stare de război. Atunci pentru ce de atâția ani nu avem viteză și performanță în transportul feroviar și au existat și există niște șefi respirând, cu nume și prenume ? Să nu ni se spună că această degringoladă este după tonul dat de starea generală de dezastru și disoluție a acestei țări. Să nu ni se spună că situația e mai complexă, că e o politică externă mai mult sau mai puțin ocultă defavorabilă țării noastre dragi și greu încercate ! Ok. Totul s-a dus de râpă în această țară… Haideți să avem ambiția și determinarea, pionieratul și frumoasa nebunie să aruncăm dracului toată zăbăvnicia și inerția, să ne ștergem din minte basmul demobilizator al drobului de sare și să declarăm că noi, aici, acum, din dezastru, din orice, noi ceferiștii, prin ordinea și corectitudinea legendară a instituției militare feroviare, vom da tonul excelenței și prin exemplul îndreptării lucrurilor la nivelul nostru de activitate și răspundere feroviară, să însuflețim ambiția și determinarea tuturor de a face la fel în domeniul lor pentru a înflori și ridica din nou această țară. Am văzut la japonezi cum echipele de salubrizare, așteptau aliniate în uniformă pe peron trenurile lor săgeți impozante unde viteza programată pe livret este 350 km pe oră, apoi când trenul ajungea în dreptul lor la cap de cursă, se înclinau din respect în stilul lor asiatic onorabil specific, intrau repede în interior, adunau sticle și mizerii, dădeau cu aspiratorul în câteva minute de staționare și trenul își continua altă cursă, curat, salubrizat, pregătit să zboare ca gândul cu 300 la oră cu mecanic cu uniformă, șapcă și mănuși albe. Iată excelența, iată calitatea către care și noi românii trebuie să năzuim la nivelul nostru feroviar, să-i copiem pe japonezi în atitudine fiind absolut români în ambiție. Pentru aceasta un singur sacrificiu și determinare trebuieşte : Când venim la serviciu să simțim că venim la templu, să fim convinși că venim la o datorie de onoare și nu la o scârbă, la laboratorul hobby-ului și pasiunii vieții noastre. Acesta este succesul ! Acesta este raiul ! Până la rai, ne mănâncă șefii, miniștrii și directorii noștri ! Voi directori și miniștri, manageri cu salarii nesimțite ! De ce nu plătiți angajații cu salarii motivante prin care să simtă că vin nu la serviciu, ci la templu ? Habar n-aveți directorilor, miniștrilor, managerilor câte resurse de talent, ambiție, creativitate, determinare, loialitate și pasiune sunt în acest popor român care așteaptă să fie plătit decent ca să muncească decent ! Poporul român este plin de resurse de talent, are experiența succesului unei țări industrializate, mari exportatoare de tehnologie, amintiți-vă tehnologia petrolieră exportată în lumea arabă. Nu mi-a venit să cred când am aflat că flota maritimă română a fost ca și dimensiuni și anvergură a cincea flotă a lumii ! Cum, a cincea ? Poate e ceva greșit în acest clasament… Oricum, faptul pentru care suntem azi în această fundătură socio economică morală și valorică este că ceva în structura și destinul acestei țări s-a rupt. Și credeți-mă ! Asta s-a întâmplat când rușii, un popor de altfel absolut remarcabil, dar ai căror înaintași beligeranți prin structură, cu cozile noastre de topor române, Ana Pauker, Pentru Groza și alte instrumente docile în mâinile rușilor ne-au luat în sfera lor de influență, întâi prin fraudarea crasă a alegerilor unde comuniștii au ieșit victorioși alungând partidele istorice din parlament apoi un an mai târziu obligând regele cu pistolul mascat și un șantaj ordinar, să abdice și cu el să sfârșească monarhia care presupunea noblețe, respect, excelență, onoare, calitate. Poate că regele nu trebuia să semneze abdicarea impusă. Erau însă două alternative sigure în acest caz pentru destinul lui : asasinarea iminentă sau surghiunul în Siberia. Chiar de-ar fi murit cu onoare neabdicând cu pistolul sub masă, aceasta n-ar fi înlăturat destinul negru al republicii adusă cu forța de ruși. Declinul acestei țări de atunci a început. Consecințele republicii au perimat și alterat oamenii în a avea încredere în ei și în semeni, i-a defectat a mai avea respect, valoare și onoare pentru ei înșiși și pentru un simbol nobil reprezentat numai de monarhie. Să nu le dăm lecții de republică englezilor și japonezilor unde numai monarhia i-a ridicat pe mapamond la succesele pe care le au și pentru care nici putere nu mai avem să fim invidioși, atât suntem de demobilizați și îngenuncheați acest popor brav român. Vrem să fim ca ei dar nu credem în ce cred ei. E o formulă simplă pe care nu o respectăm și de aceea nu avem succes, e clar. Formula se numește “Onoare și Patrie”, crezul Mareșalului Alexandru Averescu, deviza în general a armatei române. Cefereul a fost și trebuie să rămână o armată. Atunci ce mai așteptăm ? În republică românii s-au alterat ca spirit, ca civilizație, ca și cultură. Suntem efectul perfect azi cu o țară căzută, a tristului experiment al republicii cărora nouă, românilor nu ni s-a potrivit. În republică nimeni nu crede în nimic și toți își bat joc de toate confundând democrația cu dreptul de a face orice. Nu poți a face orice cu orice preț. Dacă prețul este declinul țării prin faptul că tu cetățean crezi că ai dreptul să nu crezi în nimic, în nici o valoare și simbol sfânt călăuzitor și mobilizator, atunci mulțumesc frumos, republica nu e pentru români. Românii vor excelență, vor valoare, vor să arate că sunt o nație și nu o populație, vor să renască din cenușa eșecului lor comunist și postcomunist, dintr-un trecut prea nepermis de lung care ține simptomatic și bolnav și incredibil de mult în corzi poporul român și în ziua de azi. Vreau ca măcar o minte lucidă și trează să simtă urgența unei renașteri care să înceapă de undeva. Propun și sper ca acea minte lucidă să fie mintea unui director feroviar, manager sau ministru. Să aibă înțelepciunea să vadă îndreptarea de la acest nivel și măcar începând cu ceva, cu acest nivel feroviar. Ar trebui ca toți conducătorii cefereului să se adune, dacă nu pe față măcar în taină, dacă nici în taină, măcar la o întâlnire virtuală a conștiințelor treze și curate în care să pună pe masă, cu mâna lor autorizată totul : trecutul feroviar, prezentul și viitorul lui. Din trecut trebuie să vină motivarea și ambiția, determinarea, eroismul și pasiunea. Ești director și conducător numai dacă toate aceste virtuți explodează în tine și transformă totul în patimă astfel încât să ai pentru ce trăi, dar mai ales pentru ce muri. Căci nu putem ca și ceferiști, ca și români în general să înghițim și uităm atâta trecut glorios feroviar și în general industrial al țării noastre, începând cu legendara istorie a industriei specifice feroviare de la Reșița, Grivița, Craiova și București, cu oțelul de la Galați, Hunedoara și Călărași, fără să nu plesnim de ciudă și rușine cum puteam noi românii în 26 de ani să punem pe roate o bijuterie numită CFR-ul modernității ! Și atunci ce facem ? Plângem ca țațele bocitoare la marginea sicriului unde este prohodit și aproape de îngropăciune destinul feroviar român ? Sau ridicăm ochii în sus forțându-ne mintea să scoată din ea maxima ambiție de a fi fiecare mai bun, cel mai bun în domeniul său de activitate ? Mingea este acum în terenul managerilor feroviari și ei trebuie s-o joace, să fie cei mai buni ori să plece cu onoare. De ce să plece când fiecare om în domeniul său e important ? Avem nevoie de directori care cu mintea și impozanța lor să se bată și să moară pentru dreptare și pentru soldații lor astfel ca și soldații să vrea să moară dârz pentru aceeași cauză sfântă comună : cauza sfintei meserii în care fiecare e angrenat ca o rotiță ce trebuie să meargă unsă și bine în angrenajul acestei lumi. Trebuie să ne iubim șefii ca pe niște comandanți. Dacă le e frică trebuie să-i târâm cu noi afară din tranșee și ei or să ne mulțumească din ochi. De ce să fim dușmani când putem fi prieteni și să ne unim ambițiile în armonie, iară nu să le risipim în dispute ? Cei ce se cred directori să ia cu mâna tremurândă hățul de la căpăstrul acestei gloabe care e cefereul actual și să-i dea ovăz să mănânce și apă strecurată să bea. Altfel nu sunt toți niște gloabe ? Și cum pot să necheze nonșalant în fața noastră și să aibă tupeul și nerușinarea să se arate în lume și să nu se sinucidă cu onoare în toaleta instituției dacă nu fac nimic memorabil și inovator ? Am soluții pentru directori, șefi de servicii și editori de regulamente și statistici economice feroviare. Să vină la mine să-i învăț cum se crește viteza feroviară și crește economia de combustibil doar renunțând la un capitol stupid din regulament prin care acceleratele care datorită unei viteze limitate a liniei la 100 km pe oră trebuie să frâneze după o curbă criminală a frânării ca personalele, consumând pentru asta criminal mai mult combustibil sau energie electrică frânând nepermis de mult un tren, pentru ca apoi să-l bagi iar în viteza programată cu demaraje fantastice energofage, numai pentru că trebuie să respecte prevederea defectă a unui regulament. Cei care au editat acel regulament sunt manageri, ingineri, gulere scrobite, ceva. Ei trebuie identificați, demascați și arestați pentru subminarea economiei naționale prin consumul sporit de energie la transportul feroviar, combinat cu scăderea vitezei de circulație. Le pot arăta directorilor cum numai schimbând din nou denumirea trenurilor din Interregio în accelerate, exprese și rapide, impactul economic la casele de bilete din partea publicului, datorită reclamei că va circula cu un RAPID sau EXPRES, va fi superior când motivați de acest nume vor cumpăra mai încrezător bilete pentru călătorie. Denumirea de interregio e stupid aleasă. Nu interesează publicul călător să știe din titulatură că acel tren circulă pe mai multe regionale ; îl interesează să știe dacă acel tren e rapid sau expres și să merite banii dați pe bilete pentru rapiditate. Denumirea de interregio e o antireclamă, nu are nici blazon, nici renume și descurajează publicul călător atras numai de valorile clasice, durabile, cu răsunet și greutate. Denumirea fadă și bombastică de interregio derutează și irită, este un produs al obtuzității și incompetenței managerilor moderni care nu ajung nici la genunchiul broaștei în înțelepciune pe managerii trecutului. Se va încerca să mi se spună că toate acestea sunt prostii, dar îi aștept pe toți la duelul argumentelor științifice și economice. Să nu se vexeze toți că sunt doar un mecanic de locomotivă sfertodoct care nu am cum vorbi avizat și calificat pe teme atât de mari feroviare. Nici un titrat feroviar, tobă de carte și expert în trasare de grafice și statistici feroviare nu-mi va da lecții în chestiunile tehnice specifice amintite mai sus, pentru că nici unul n-a avut ambiția de a fi mecanic de locomotivă și în singurătatea lui a se înțelepți vorbind cu trenul, cu regulamentele și cu locomotiva, cum vorbesc și eu și toți colegii mei mecanici și cum vorbeau vechii mecanici cu locomotivele lor cu abur și ele pufăiau după cum fochistul băga la foc și cum mecanicul deschidea regulatorul și regla suflerul și reversorul ca să capete viteză. Stau și zac în uitare prin gări cele câteva locomotive cu aburi în loc ca un cap luminat să pună să reînvie măcar săptămânal câte un tren turistic și de epocă, cu locomotivă cu abur, spre deliciul copiilor și pasionaților care s-ar înghesui buluc la casele de bilete să vadă la lucru și cum gâfâie sufletul acelei locomotive. Nemții, englezii, chinezii și americanii au în anul de grație 2016 astfel de trenuri regulate în circulație. Să nu se invoce articolul din normele de protecție a muncii prin care este interzisă circulația locomotivelor cu aburi pe rețeaua electrificată. Nemții care sunt mai proști ca noi încalcă acest regulament. Și au trenurile și performanțele feroviare pe care le au. Dacă managerii noștri feroviari nu vor cuteza să facă cinste numelui lor și să reînvie activitatea feroviară românească, i-aş putea înțelege dacă ar pleca și nu ar spera nici unul să iasă la pensie și să se ducă în rai făcând o viață tot ce-au făcut până acum, adică NIMIC. Doar pentru atât să iei atâtea salarii apoi pensii nesimțite ? I-aş putea ierta pe toți dacă ar pleca sau ar alege să moară de stres și consum psihic pentru patria lor numită CFR, cu rigla și compasul în mână dacă n-au avut ambiția să se facă mecanici de locomotivă, manevranți, impiegați, montatori, picheri, acari, adică efectiv să facă ceva ca să merite bani. Înțelegând cum o viață au irosit-o inutil pe tipărit și plimbat hârtii în tipografiile numite minister al transporturilor și regionale, insinuându-se insolent în destinul feroviar cu ambiții de conducători și prestanțe de ageamii și cârpaci, am fi admirat gestul lor capital, când, nereuşind să facă nimic nici cu rigla și compasul, alegând să moară cu onoare, în mână cu un ghid de depanare pentru managerul feroviar, scris culmea, de un mecanic de locomotivă, noi simplii angajați ceferiști i-am fi iertat totuși pe toți managerii căci suntem oameni, și când le-am fi pus o floare la căpătâiul părinților noștri, le-am fi pus și lor una, din suflet.

2. Nu am cerut permisiunea sa poetez, sper sa nu se supere.
   partea I

   O lectura foarte greoaie dar merita citita. Ptr cei care au timp si rabdare.

   Eugen Adam
   14 ore
   GHID DE DEPANARE PENTRU MANAGERII FEROVIARI / SAU
   TRATAT DESPRE VITEZĂ, PUNCTUALITATE ȘI CALITATE LA CFR

   1)

   Dacă nici eu care lucrez în CFR de 26 de ani în meseria de mecanic de locomotivă, care alături de toți colegii mei am înghițit atâtea nedreptăți profesionale și în pofida tuturor am reușit să fim fideli, dacă nici noi, toți ceferiștii nu mai suntem înțelegători și indulgenți, dar ce să-i mai cerem unui simplu călător care își ia bilet, conștiincios și încrezător în oportunitatea călătoriei feroviare și se urcă civilizat și entuziast în tren încredințându-şi temporar contra cost destinul cefereului ? Am în minte obsesiv și mă umple de îngrijorare și responsabilitate, ca a unui medic utopic pentru pacientul său, această imagine a călătorului sosit pe peron cu valize și familie, cu copii ținuți strâns de mânuțe de mama lor și surorile lor mai mari, speriați de claxoanele tari ale unor locomotive care nu mai au claxon estompat de peron, cum aveau odată. Toți vor bucuroși și nerăbdători să se urce în trenul rapid. Vor să plece la mare. Îl întreabă despre tren pe impiegatul de mișcare care are ordine de circulație în mână pentru aducerea la cunoștință mecanicului a unor restricții de viteză :
   – Nu vă supărați, acesta este trenul rapid spre Constanța ?
   – Trenul Interregio domnule, nu mai există rapide…
   – Nu mai există rapide…? Și nici exprese ?
   – Toate trenurile de rang se numesc Interregio…
   – Dar de ce ? Unde sunt expresele și rapidele care erau odată…?
   Chiar așa… Unde sunt expresele și rapidele, unde e viteza, punctualitatea, prestigiul și excelența cefereului ?

   2)

   Sunt absolut încrezător că mă urmăresc ochi vigilenți, cunoscători și cu expertiză ai unor ceferiști care știu cu ce se mănâncă cefereul ; și pentru asta vreau să fac și să propun tuturor acestor minți destupate, indiferent dacă sunt miniștri ai transporturilor, ingineri, manageri feroviari, simpli ceferiști din toate funcțiile dar care intuitiv sunt fini observatori și își pot permite raționamente sănătoase pe marginea activității feroviare, vreau să le propun tuturor acestor cunoscători o călătorie pe tărâmul rațiunii, normalității şi excelenței în activitatea feroviară în care să înțelegem și să descoperim cu toții pentru ce nu există calitate și excelență în activitatea feroviară și modul realist și absolut fezabil cum se pot toate acestea cu mâinile și mințile noastre, ale ceferiștilor reconstrui, redobândi și reînvia aici și acum. Când viața, mintea și sufletul pe care le ai sunt irepetabile, e o crimă împotriva ta însuți și a șansei la inteligență și rațiune date de reacțiile chimice și fizice ale acestui univers care te-a ivit ca şi individ conștient din imensul său laborator natural, să nu încerci să cauți și să remodelezi în tine resursa prețioasă a inteligenței călind-o și distilând-o la maxim astfel încât să dea din tine cele mai bune nestemate nebănuite de gândire și excelență creatoare ce stau inerte în materia ta cenușie și așteaptă de la voința-ți doar ordinul sinelui pentru a trece la treabă. Doart 3% din creier îl folosim în activitatea obișnuită cotidiană. Restul lâncezeşte și ruginește în relaxările și deconectările noastre cotidiene în care spunem că ne odihnim, ne încărcăm bateriile și ne deconectăm. Pentru ce vrea omul atâta deconectare, să fie în genere atât de relaxat, deconectat, să țină în stand by minunea irepetabilă și sezonieră a minții, sclipirea aceea de o clipă a inspirației și geniului pe care îl poți avea fiecare în domeniul care-ți place, punând pasiune, minte și insistență a gândirii și reflecție de foc continuu în exercițiul gândirii, atât de perisabilă și sensibilă, irepetabilă și în lipsa căreia nu putem aspira la mari realizări, nefiind decât niște viermi cu buletin care doresc să se deconecteze ? Mai putem avea tupeul astfel a ne întreba de ce ne zbatem într-o mare de eșecuri care colectate toate în negrul ratărilor fluviului social comun dau dezastrul și ruina socială, economică, morală a acestei țări ? Vreau să vă arăt cum printr-un singur fluviu fericit care poate da tonul, toate celelalte îl vor urma în afluența lor și se vor vărsa unele în altele întărindu-se toate deodată. Vă propun ca acest fluviu să se numească CFR și să începem de aici de unde ne pricepem și ne-am dedicat o viață, reconstrucția și revirimentul acestei țări, cu mințile noastre, cu gândirea noastră, cu brațele noastre și mai ales cu ambiția noastră. În anul de grație 2016 vreau s-o luăm de la capăt și dacă vi se pare prea din urmă și plictisitor, vreau să vă propun s-o luăm mai din viitor, acolo unde trebuie să ne propunem țelul ambiției și excelenței noastre în activitatea feroviară. Vreau să nu mai existe călători nemulțumiți de călătoria pe șine ; dimpotrivă, să fie uluiți și supermultumiți astfel încât fiecare călător, prin laude binemeritate și vorbe frumoase să dea de veste și să mai aducă încă un călător la casa de bilete, iar acela încă unul într-o progresie neîntreruptă de nici o deziluzie. Vreau să vă declar că este posibilă excelența și calitatea în CFR și absolut obligatorie reînvierea lor în timpul vieții noastre. Totul pornește însă de la concepție ; de la concepția de calitate care să oblige pe calea logicii la calitate. Dacă nu avem astăzi viteză, calitate şi punctualitate în transportul feroviar, lipsa lor vine pe calea logicii din lipsa calității manageriale. Să te numești director şi să mai poți înghiți o lingură de borş acasă când vii obosit de atâtea ştampile şi semnături, ştiind că şi mâine vor înjura unii călători pe peron pentru că în anul de grație 2016 îi pui să călătorească pe caniculă cu un LVT din anii 1950 importat de la nemți din parcul de dezmembrări de un guvern debil al anilor două mii, să obligi călătorii să-şi rupă rinichii cu astfel de vehicule cu suspensie de piatră, să te mai ia somnul în calitate de manager dispunând circulația unui LVT pe linie electrificată, dovedește incredibil două adevăruri cu valoare de axiomă : inconştiență că hazardul ți-a oferit şansa de a conduce ceva şi crimă față de cei care au aşteptări de la tine în calitate de manager, numit publicul angajat împreună cu publicul larg. Toți te urăsc şi e păcat, căci te-ar putea iubi atât de ușor numai dacă ai apela la un dram de înțelepciune şi nu supunere la un ordin debil venit de sus. Frica din oasele directorilor și șefilor din toate locurile şi din toate timpurile, că s-ar putea să răspundă cu capul pentru orice decizie cutezătoare, pentru orice semnătură, frica de sarabanda zăngănitului cătușelor prin care puzderie de miniștri și parlamentari au făcut cunoștință cu beciul domnesc a făcut să avem lumea asfixiantă și defectă a cenuşiului realității prozaice în orice meserie, în orice domeniu de activitate. Când şeful însuşi are de către Dumnezeu aripile tăiate ca să nu cuteze a da bunăoară exemplu tuturor găinilor angajate, să sară și ele gardul, cum ne putem numi altcumva decât găini dacă nu arătăm şefului că aripile tăiate nu ne dau satisfacția şi demnitatea şoimului ? A fi şef înseamnă a fi șoim și astfel a-ți învăța puii să zboare crezându-se şoimi, nu curci. De aceea, domnilor șefi și directori feroviari, îndrăzniți să visați, să fiți vizionari, să fiți înțelepți și să conduceți temerar și cu virtuozitate domeniul pentru care v-ați pregătit, iar numai nebunii internați la psihiatrie la maximă siguranță să vă înjure și să denigreze domeniul pe care-l deserviți și nu publicul larg din care toți facem parte și ne doare când ni se spune că cefereul e la pământ și noi înșine, oricât am păstra tăcerea și secretul profesional ne doare când vedem câtă infecție netratată se ascunde în arealul feroviar unde fideli de atâția ani ne desfășurăm activitatea ! Trei lucruri cer pasagerii nevinovați care aleg să folosească transportul feroviar : viteză, punctualitate și calitate ! Iar dacă întorci tabloul, pe spate trebuie să se vadă prețuri atractive, amabilitate și solicitudine din partea oricărui ceferist, dornic de sacrificiu pentru oricare călător. Știu, o să spuneți că viteza nu s-a putut și nu se poate dezvolta fără linii de medie și mare viteză. Iar liniile acestea ar fi inutile fără trenurile capabile de această viteză. Dar pentru ce ați consumat o viață rezistând în funcția de conducere avută, iară prostul renume al lipsei de performanță feroviară nu v-a bătut ca un dangăt în ureche și conștiință ca să vă ambiționeze să creați și inovați ceva cutezător din locul ideal al fotoliului de conducere strașnic plătit cu salarii atât de nesimțite, pentru care așteptați pensii corespunzător nesimțite ? De ce văzând atâta prost renume care ne sufocă de ani de zile și intrigă de rușine ca și angajați onești CFR, nu ați procedat la un exercițiu normal al alegerii înțelepte : ori mureați în glorie căutând soluții reale și înțelepte pentru destinul feroviar, ori mureați în rușine, sinucişi cu onoare, ca tot să vă mai punem o floare la mormânt să vă iertăm, că n-ați fost rău intenționați și malefici, doar nu v-ați făcut înțeleși sau n-ați izbândit pur și simplu în această lume competitivă ? Ideal ar fi fost ca, prin al dumnevoastră ajutor, al celor titrați care astăzi ne conduceți destinele meseriilor noastre, fiind ingineri cu cap și cu ștaif, să ne ajutați să construim, dumnevoastră cu capul, noi cu mâinile, toate aceste lucruri măiastre, cu mințile și mâinile noastre, ale tuturor, în 26 de ani de la revoluție. Era ca și durată absolut suficient pentru un succes. Majoritatea celor cu funcții de conducere și decizionale de azi au pornit de la revoluție cu vârsta de aproximativ 25 de ani. Azi sunt directori și manageri cu funcții importante și răspundere, cu părul grizonat, cu ștampile și semnături importante pe mâini și în pixul cărora stau destine de instituții și activități economice. Vreau să vă spun că la declinul economic și instituțional actual, minima moralia și un exemplu clar de onoare ar trebui să constituie în fiecare zi spectacolul horror și funest dar răcoritor pentru plebe, a zeci de sinucideri în toaletă ale directorilor și responsabililor de instituții care nu merg, care fac publicul să spună, spre exemplu la nivelul activității feroviare unde lucrez eu : “…’reați ai dracului cu cefereul vostru cu tot !” Acel cetățean care înjură, în afară de faptul că nu are cum să i se prezinte formal și nici în profunzime nici un fel de scuze și nici disculpări pentru ce nu merge cefereul, ar trebui să fie înștiințat formal că din onoare și respect pentru neajunsul creat, directorul și ministrul din a cărui subordine treaba nu a mers și s-a creat disconfortul, și-a luat zilele cu demnitate. Nu cred că cetățeanul care a pierdut legătura la tren din cauza restricțiilor de rulare a trenului datorate caniculei, sau cel care dormind la vagonul cuşetă a fost trezit și azvârlit din pat de trei, patru ori la frânele bruşte ale unui mecanic indiferent și nepasionat de meseria lui, nu cred că acești pasageri ar fi mulțumiți și s-ar simți răcoriți decât temporar aflând că directorul cefereului aflând de aceste reclamații s-a spânzurat cu cureaua de ușa toaletei. Lumea nu vrea sânge, nu vrea scuze pentru disconfortul creat, lumea nu are cum oferi înțelegere când disfuncția într-un sistem prevalează simptomatic în dauna normalității și excelenței, a calității. Când acest sistem, culmea surprizei negre se dovedește a fi tocmai sistemul feroviar care trebuie să meargă ceas și ca pe roate, care a fost, este și trebuie să fie catalogat ca funcționarea unei armate, stupefacția unui om normal atinge paroxismul și devine aproape iremediabilă. Dacă într-o armată care în mod normal trebuie a fi cefereul, nu poți avea încredere, atunci în ce să mai ai ?

3. Proiectul de ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI privind unele măsuri de eficientizare a implementării proiectelor de infrastructură de transport, precum şi unele măsuri în domeniul transporturilor ….
   Cititi aici: http://mt.gov.ro/web14/transparenta-decizionala/consultare-publica/acte-normative-in-avizare/1265-oug10082016dgms

4. ,,„companiile deţinătoare de infrastructură naţională” vor trece printr-un „proces de restructurare intens” a spus fostul Ministru al Transporturilor-Domnul Dan Costescu .
   ,, Ministrul Transporturilor Dan Costescu a admis ieri că înapoierea în ceea ce priveşte infrastructura din România este cauzată de „lipsa capacităţii de implementare” a proiectelor a unor companii precum CNADNR, CFR, Metrorex. „O altă problemă pe care România o are la nivelul construirii infrastructurii este lipsa capacităţii de implementare şi, de fapt, ca să fim foarte exacţi, nu lipsa acesteia, ci lipsa ei în totalitate”, a declarat Costescu, în cadrul Forumului Administraţiei Publice Locale. El a mai adăugat că toate „companiile deţinătoare de infrastructură naţională” vor trece printr-un „proces de restructurare intens”.
   Citiți :
   http://www.zf.ro/eveniment/ministrul-transporturilor-admite-ca-cnadnr-cfr-sau-metrorex-sunt-la-pamant-si-total-in-afara-jocului-15517095

5. ,, Ieșirea efectivă a Marii Britanii din Uniunea Europeană ar putea fi amânată până la finalul lui 2019 din cauza dificultăților cu care se confruntă administrația britanică și a alegerilor ,, .
   Citiți :
   http://www.agerpres.ro/externe/2016/08/14/iesirea-efectiva-a-marii-britanii-din-ue-ar-putea-fi-amanata-pana-la-finalul-lui-2019-presa–05-05-54?ref=yfp

6. http://www.zf.ro/companii/ministrul-transporturilor-a-mers-cu-trenul-pana-la-constanta-vrem-sa-optimizam-conditiile-de-calatorie-cu-trenul-15558011

   „Avem nevoie de soluţii la nivel de confort, atât pentru pasageri, cât şi pentru personalul trenului şi nu vom face niciun compromis în ce priveşte curăţenia. Nu spun că este uşor, însă avem nişte proiecte solide şi acum începem să optimizăm, pe cât posibil, condiţiile de călătorie, piesele de schimb, material rulant folosit.” a subliniat  Ministrul Transporturilor.

7. Trebuie sa urmam exemplul lor la 01.10.2016… .
   http://mt.gov.ro/web14/transparenta-decizionala/consultare-publica/acte-normative-in-avizare/1267-omt11082016dtf
   Dupa cu putem citi in articolul postat, situatia materialului rulant al SNTFC- ului este la pamant.

8. Nicu un semnal de alarmă al ANSF nu este domnule Gigel IN ZADAR! și ,, iobagii feroviari sunt injurati de calatori, sunt platiti cu salariul minim pe economie, … , isi desfasoara activitatea in conditii tot mai grele si…fac medicina muncii prin sali de scoala! … dar firmele private medicale trebuie sa faca ceva economii pentru „parandaratul” promis la castigarea licitatiilor! ,, și pentru asta vă așteptăm pe dumneavoastră și pe cei ce fac medicina muncii prin sali de scoala alături de noi la Mitingul de Protest din 27 septembrie 2016 din fața Ministerului Transporturilor ce se va organiza de ALIANȚA NAȚIONALĂ SINDICALĂ FEROVIARĂ și de FEDERAȚIA SINDICATELOR TRANSPORTATORILOR FEROVIARI din ROMÂNIA !
   Cititi si priviti:
   https://feroviaruldeva.wordpress.com/

9. Ce zice Guvernul României că va face până în octombrie 2016!!!! Oare cu ce??
   Citiți aici: http://mt.gov.ro/web14/spatiul-media/comunicate-de-presa/1253-27-07-2016

10. IN ZADAR! In zadar ANSF trage semnale de alarma, notifica in scris, organizeaza proteste …”cainii latra ursul merge”!
    Nu intereseaza pe nimeni ca locomotivele iau foc, iar cand nu se intimpla asta indiferenta conducatorilor de la infrastructura pune la incercare rabdarea calatorilor care sunt supusi la “cazne” cu zecile de minute (intirziere) datorita starii la fel de precare a infrastructurii ca si a materialului rulant!
    In timp ce altii incaseaza zeci de milioane (vechi) ca salarii si indemnizatii de conducere, ori ca salarii si bonusuri de specialisti sindicali, iobagii feroviari sunt injurati de calatori, sunt platiti cu salariul minim pe economie, li-i se arunca 400 de lei pentru concediu (ca lovelele se duc in plata amortismentelor pe la hotelurile administrate -numai-de specialistii sindicali), isi desfasoara activitatea in conditii tot mai grele si…fac medicina muncii prin sali de scoala! Doar firmele medicale trebuie sa faca ceva economii pentru “parandaratul” promis la castigarea licitatiilor!
    Nu credeti?
    Cititi si priviti:
    https://feroviaruldeva.wordpress.com/