Monthly Archives: ianuarie 2014

SCURTA DESTAINURIE A UNUI TANAR FEROVIAR (partea a III-a)

CAUZELE CONFLICTULUI DINTRE GENERATII

Cauzele sunt multiple si complexe. Pentru a intelege mai bine mutatiile mentale produse la personalul feroviar (de toate varstele), este necesara o scurta incursiune in lumea sociologiei si a relatiei biunivoce a acesteia cu contextul geopolitic al statului.

Anarhia ideologica aproape generala din societatea prezenta, induce o stare de libertate aparenta si o mandrie excedentara. Cele mai multe din aceste noi “virtuti” nu au de fapt nici un fundament moral. In fond, capitalismul ar putea fi identificat cu o posibila sclavie deghizata. Prin trecerea relativ brusca de la sistemul comunist la cel capitalist, individul din prezent este fortat sa se zbata sub povara unor noi constrangeri mentale legitimate de catre o serie intreaga de noi concepte pan-ideologice. Au fost emise publicatii si lucrari ce trateza detaliat acest subiect. Se genereaza astfel, o noua era a dominarii, fiindu-le tuturor schimbata o iluzie a libertatii cu o alta iluzie a acesteia. De fapt, acesta avea sa fie momentul ’90 (caderea comunismului). Exista un procent din populatie care nu a dorit sa accepte o noua organizare capitalista de tip stat-republica, acestia fiind asa-zisii „meadaptati”, care intr-un final devin acel lumpenproletariat (grupuri sociale sau generatii nelipsite de virtuti, dar care nu inteleg noile vremuri, dar aceste vremuri la randul lor nu le ofera nici osansa de adaptare).

In ultimii aproximativ 20 de ani s-a dovedit faptul ca oricat de bune intentii si legi prezinta la suprafata, formele de guvernamant actuale, constituite si impuse poate doar pentru necesitatile momentului – toate de natura financiara – nu sunt tocmai potrivite cetatenilor acestora.

Intr-o alta ordine de idei, se poate afirma ca cea mai mare parte din cetatenii actualelor natiuni-stat, nu “rezoneaza” din punct de vedere ideologic cu noile sisteme de guvernamant. Astfel, noul “stat” capitalist este in pericol, se zdruncina si poate sucomba la scurt timp de la nasterea sa. Nu este o constructie solida. Consideratia este valabila pentru multe alte state, nu numai Romania. Toate aceste aspecte au generat puternice rupturi intre generatii fiind eliminate posibilitatile realizarii unor succesiuni coexistente. Un fenomen cat se poate de similar a avut loc si in cazul sistemului de transport feroviar din Romania.

Plecand de la ideile de baza ale unui mare cercetator in domeniul social si geopolitic pe nume Jean-Jacques Rousseau, consider ca libertatea capitalismului este asemeni vinurilor generoase si delicioase, ce hranesc si fortifica temperamentele robuste si obisnuite cu ele, dar care coplesesc, ruineaza si imbata pe cei slabi si delicati. De multe ori, „virtuosii” de ieri, au devenit „slabii” de astazi. Cu alte cuvinte, popoarele care s-au obisnuit sa aiba stapani totalitari, nu mai sunt in stare sa se lipseasca de acestia. Din pacate, ar putea fi si cazul poporului roman.

Ar fi nedrept sa sustinem ca Revolutia din decembrie ’89 a fost o ampla greseala istorica. De fapt, nici nu putea fi “evitata”. Traim totusi intr-o lume post-revolutie mai libera, mai putin constransa, posibilitatile de informare sunt relativ vaste sau cel putin, putem spune ca ne desfasuram activitatile intr-o lume cu constrangeri mai largi.

Marea greseala istorica pe care a facut-o generatia de dupa ’89, a fost aceea ca a distrus cu un oarecare sadism aproape tot ce au construit comunistii. Nu au fost pastrate elementele care ne-ar fi putut avantaja si in prezent. Multi conducatori s-au supraestimat si au dorit astfel sa “ia totul de la zero” manati de o falsa iluzie a unui capitalism si a unei democratii pe care nici dupa 20 de ani nu o cunoastem in profunzime. A inceput deja sa se cristalizeze o acceptie profunda: Capitalismul a esuat… si va sfarsi mai urat decat celelalte sisteme de oranduire sociala precedente.

In istoria evolutiei domeniilor tehnice, epocile si etapele de dezvoltare consecutive s-au implementat cu dificultate si uneori jertfa una peste cealalta. Etapa anterioara a constituit in cele mai fericite cazuri, postamentul si fundatia celei noi. Acest fenomen este denumit in literatura sociologica de specialitate, ca fiind succesiunea coexistenta a generatiilor. Similar se poate afirma si cu privire la cultura si civilizatie in general.

Intorcandu-ne la analiza problemelor feroviare, putem afirma ca majoritatea personalului de generatie anterioara (unii cu functii cheie in sistem) opun o rezistenta puternica din punct de vedere a mentalitatii, afirmand in permanenta: „Ce stiti voi?”, „Nu aveti habar ce e aia cale ferata!”, „Doar noi stim cum trebuie sa mearga lucrurile!”, „Cu voi se va duce totul de rapa”, „Nu aveti experienta noastra!” etc. exemplele pot continua. Intr-o mica masura adevarul se afla undeva la mijloc. Problema este ca nimeni nu cunoaste integral un domeniu de la inceput, deoarece nimeni nu s-a nascut invatat. Probabil aceste persoane au uitat de unde au inceput sau cum au demarat in cariera din domeniu. Apoi, la urma urmei, nu este de mirare ca exista aici un veritabil paradox – in perioada lor a decazut sistemul – iar acum acuza necontenit generatia tanara ca este indubitabil responsabila de acest esec.

Prin acceptiunea tinerei generatii de ceferisti, acea lipsa acuta de interes a multora inca din timpul scolilor de specialitate sau facultatii, se reflecta implicit in practica si in viata profesionala ulterioara studiilor. O asemenea atitudine este cauzata de pretextul gresit conform caruia nu trebuie sa inveti la nici o disciplina pentru ca “nu ar folosi la nimic”, ca nu are legatura cu practica. Se creeaza astfel un fenomen des intalnit in care noii angajati din sistem nu inteleg o mare parte din lucrurile practice. O asemenea problema este dificil de remediat odata ce personalul este format profesional gresit sau nu are o baza puternica de cunostinte in domeniu.

Aspectele evocate anterior, se manifesta mai ales in aria personalului tehnico-ingineresc. In ceea ce priveste cariera de inginer in domeniul tehnic si cu preponderenta transportul feroviar, doar o intensa activitate de pregatire, invatare si studiu individual pe tot parcursul studiilor superioare, al studiilor post-universitare, precum si in timpul serviciului, pot da nastere unor abordari corecte si a unei intelegeri depline a sistemului din punct de vedere practic si functional. Lucrurile sunt similare pentru toate functiile din sistem.

Nu conteaza cat cunosti, ci cum cunosti. Este de apreciat sa stii sa raspunzi la intrebarea “Cum?” dar este mult mai bine sa poti lamuri pe ceilalti “De ce?”. O asemenea acceptiune este edificatoare dintr-un motiv cat se poate de eligibil. La calea ferata, in spatele a tot ceea ce inseamna material rulant, sisteme si parti componente, instalatii, elementele infrastructurii si logistica generala, se afla mai mult sau mai putin (dar permanent) elemente teoretice, calcule, proiecte, schite, toate elaborate de echipe de ingineri sau proiectanti cu o inalta pregatire in domeniu. La acest nivel de perceptie a sistemului, gandirea si cultura matematica sunt indispensabile. Matematica se gaseste in toata tehnica, in toate suruburile si piesele de locomotive, vagone, nituri de pod etc. Si mai important, doar o inginerie de sistem dezvoltata si sanatoasa poate genera o logistica eficienta pentru functionarea in ansamblu a unei cai ferate.

Daca oamenii in general ar intelege pe deplin considerentele prezentate anterior si ar aborda orice problema sau activitate din punct de vedere ingineresc, nu „la plezneala sau dupa ochi” cum se obisnuieste de mult timp, lucrurile ar functiona poate mult mai bine iar sistemul nu ar mai fi nevoit sa se confrunte cu o multitudine de probleme complexe (unele absurde) care se tot repeta. Orice deficienta de natura tehnica poate fi rezolvata cu solutii tehnice ingineresti, unele chiar simple.

De aici provine acea lipsa acuta in prezent iremediabila a banilor din sistem. Cei care decid pana la cel mai mare nivel (inclusiv politic), nu adopta o gandire inginereasca si astfel nu inteleg in profunzime ce este bine si ce este necesar pentru ca un sistem de o asemenea anvergura cum este calea ferata sa se poata dezvolta. Se mai adauga si multitudinea de interese de diferite naturi asupra carora nu are rost a fi insistat.

Atunci cand un inginer nou angajat poarta unele discutii tehnice cu un subaltern sau coleg in scopul de a da un sfat sau o sugestie, este luat imediat in deradere de catre cei din jur, inclusiv personalul de conducere. Sunt dese replicile: „Se da smecher.”, „Ce mai vrea si asta?”, „Si-a gasit el sa revolutioneze sistemul!” etc. Oare pe aceleasi concepte s-au bazat si cei din Japonia, Franta sau Germania, pentru ca au ajuns atat de departe in domeniul tehnicii feroviare?

Dupa cum se poate observa, lupta intre generatii are cauze de ambele tabere, totul reducandu-se la elemente de mentalitate si educatie la nivelul fiecarui individ. In consecinta, apare un fenomen deosebit de periculos ale carui efecte negative se vor fi simtite pe o perioada mare de timp. Uneori este iremediabil. Este vorba de asa-zisa “aglutinare a elitelor” materializata prin considerarea si gruparea pe mari categorii de specialisti inclusiv “aprecierea exagerata” a acestora pe unele domenii, fiind in fond vorba de persoane submediocre, fara studii relevante in respectivul domeniu sau avand pregatiri pe arii diferite, neavand elemente comune cu aria respectiva.

Un alt aspect trist ce trebuie mentionat, este acela ca in calea ferata, elementul “inginer” a avut o cadere, atat ca imagine cat si ca respect. Nimeni nu mai respecta inginerul, nimeni nu mai asculta de acesta pentru ca „nu conteaza parerea unui tocilar”, este luat in deradere si se adopta solutii de moment prin improvizare, cu toate implicatiile negative aferente. Incetul cu incetul, in mediul feroviar de la noi a aparut un nou atribut calificativ destul de utilizat, si anume „amaratul de inginer”. O astfel de acceptie poate fi extrapolata tuturor functiilor din calea ferata, mai ales mecanicilor de locomotiva.

Reperele morale, modelele si sistemul de valori in general s-au modificat radical, mutandu-se la polul opus, producandu-se astfel o aglutinare profunda in masa la nivelul mai multor domenii de activitate. In studiile sociologice acestea poarta denumirea de “evolutie a elitelor cu semnul minus”. In loc sa-ti fie rusine sa faci un lucru urat sau sa nu ai bun simt, acum iti este rusine sa fi corect sau sa-ti dai interesul pentru ceva bun. Este specific morfologiei “paturii superpuse”. Fenomenul a fost mentionat si descris detaliat de catre Mihai EMINESCU cu peste 140 de ani in urma. Apropo, acest geniu neegalat a realizat inclusiv o serie de studii strategice si politice asupra cailor ferate – texte care nu au fost publicate, fiind partial neglijate. Eu unul le-am citit.

Particularizand o asemenea tendinta la sistemul feroviar in ansamblu, acest curent de gandire anti-creativ a fost implementat in marea parte de multiple cercuri de influenta potrivnice acestei activitati sau structurile mafiote atat din domeniul transporturilor rutiere, cat si alte cercuri de interese – autohtone sau reprezentante unora de peste granita.

Fenomenul este general, fiind sprijinit si de tendinta de manipulare si reorientare a tot ceea ce inseamna mijloacele mass-media, reclama etc. Adevaratul OM al zilelor noastre a devenit cel care este smecher, borfas, are oricat de multi bani (nu conteaza cum i-a facut si de unde provin), are un limbaj abject, comportament pervers, masini de sute de mii de euro – nimic despre bun simt, educatie, pregatire. Cum sa vorbim sau sa promovam tinerii olimpici la matematica, informatica sau alte stiinte de varf (care pentru a ajunge la o asemenea performanta muncesc ani si ani de zile si isi jertfesc toata tineretea)?, cand intreaga generatie tanara este directionata catre superficialitate si o concupiscenta acuta. Ce nevoie are Romania de asemenea “nulitati”? Ce nevoie avem noi de un tanar de pana in 20 de ani care, fiind dedicat integral domeniului aero-spatial, are posibilitatea de a revolutiona tehnica, il descopera NASA si il “adopta” gata pregatit, oferindu-i tot ceea ce are nevoie si poate visa. Ce produce acel om pentru NASA, sau ce implicatii are punerea in practica a ideilor unui tanar?… nu mai conteaza pentru noi. In domeniul feroviar lucrurile sunt identice.

SCURTA DESTAINURIE A UNUI TANAR FEROVIAR (partea a II-a)

După cum v-am promis, revin cu o serie de articole din materialul primit la sediul FSTFR din – SCURTA DESTAINURIE A UNUI TANAR FEROVIAR

Ca o continuare a scurtei mele destainuiri, urmeaza o compilatie de relatari realizate in putinele momente in care timpul liber imi permite sa scriu macar partial gandurile mele legate de sistemul de transport feroviar conventional din Romania. Cea mai mare parte din acest material a fost realizata in vara anului 2010, suferind o serie de modificari ulterioare.Exista posibilitatea ca datorita modului de exprimare, unele aspecte sa prezinte un oarecare nivel de fatalitate sau pesimism poate exagerat. De aceea, nu as vrea ca dupa parcurgerea acestui material, sa se inteleaga faptul ca subsemnatul ar fi o veritabila „regina a dramei”. Nu de mult, cineva imi reprosa ca „am o viziune negativita supra existentei”, ca „sunt prea pesimist” mai ales cand ma refer evolutia caii ferate. Sincer, nu observ si nu percep absolut nici un aspect pozitiv sau vreo dovada a unei sperante (vagi) cand ma gandesc la domeniul caruia i-am dedicat toata tineretea. Desigur, vorbim de Romania. Cand disperarea si scarba sunt depasite, cand treci dincolo de acestea, ajungi sa te bucuri printre franturi pentru ca ,,macar in alte tari lucrurile stau incomparabil mai bine”. Dar niciodata SRTAINATATEA nu este ACASA.

Majoritatea considerentelor prezentate in continuare sunt axate preponderent asupra sistemului feroviar convențional din Romania prin prisma problemelor multiple cu care se confrunta acesta de peste 20 de ani. Ceea ce trebuie luat in considerare este faptul ca o parte din aspectele tratate in text s-au acutizat in ultimii ani. Altele prezinta o evolutie „cronica”. Vorba lui Lucian BOIA „Necazul este ca ceea ce nu merge intr-o societate ajunge sa strice si ceea ce merge”.

Pentru a intelege mai bine aspectele si rationamentele tratate, trebuie acceptata ideea conform careia lucrurile sunt privite si analizate prin prisma unei persoane care nu este de acord si nu ingaduie cele mai multe aspecte si evolutii din jurul sau. Unii percep atitudinea mea ca fiind o neadaptare sau tendinta puternica spre mizantropie.

Inchei prefata prin a prezenta o certitudine proprie, pe care poate unii s-ar incapatana sa o contrazica.

O asemenea certitudine caracterizeaza evolutia sociala si morala a acestor vremuri. Consta in faptul ca oricand am lua in considerare un „maine” fictiv, atunci cand noi cei de „astazi” vom ajunge acolo, in acel maine, vom accepta cu amar ideea ca „ieri era mai bine” si probabil ca „al doilea maine va fi si mai greu”. Cu alte cuvinte… involuam, un fapt care este valabil desigur si pentru calea ferata.  

COSIDERENTE CU PRIVIRE LA EVOLUTIA SISTEMULUI FEROVIAR DIN ROMANIA

INTRODUCERE

Avand in vedere persistenta unor nelamuriri intense legate de incertitudinea evolutiei problemelor cu care se confrunta in prezent sistemul feroviar din Romania, ar fi oportuna elaborarea unor prezentari ample, detaliate si bazate pe „luarea unui puls” obiectiv a situatiei de ansamblu reale. Putinii ceferisti adevarati rama si in acest sistem „in agonie”, au ocazia de a citi si contempla pe cat posibil, asupra unor chestiuni sensibile si redate intr-un mod de exprimare in care poate altii se tem sa o faca. Ideile, informatiile si teoriile prezentate in cele ce urmeaza sunt axate preponderent asupra domeniului feroviar din Romania si imi apartin. Nu constituie puncte de vedere, comunicari sau emiteri de idei a vreunei organizatii sau institutii. Este vorba de ceea ce traieste, simte si percepe in aceste vremuri incerte, cea mai mare parte din personalul angrenat in transportul pe calea ferata. Pentru o intelegere facila a mesajului acestui material, sunt adoptate o serie de deviatii catre domenii conexe transportului feroviar. Ma refer la ariile sociala sau geopolitica. Sistemul de transport feroviar conventional trebuie inteles in ansamblu si in integrat in zona economiei nationale (chiar internationale).

Sunt necesare pentru inceput cateva indemnuri initiale a caror scop nu este de a jigni pe cineva:

  • pentru cei care nu identifica nici o problema sau neajuns in ansamblul activitatii pe care o desfasoara la calea ferata, ar fi indicata incetarea citirii acestor randuri;
  • pentru orice angajat indiferent de pozitia pe care o ocupa, care nu isi doreste ceva in plus de la sistemul feroviar, este pe deplin multumit de activitatea pe care o desfasoara si mai ales nu are o “grija a zilei de maine”, acest material nu are relevanta;
  • unele abordari si idei ar pute fi interpretate sau chiar luate in deradere.

 Legat de ansamblul sistemului de transport feroviar, pentru a intelege mai usor cauzele directe si indirecte care au dus la starea de fapt din prezent, trebuie luate in considerate sase aspecte ce ar putea fi considerate ca idei de baza:

  • oricine poate avea sansa sa acumuleze mai multa sau mai putina experienta si informatii in diverse domenii (chiar prin simpla prezenta intr-un sistem – in acest caz, calea ferata). Unii ies la pensie fara sa cunoasca prea multe din ceea au profesat. In acelasi timp, nu toti au harul sau sansa de a intelege lucrurile in profunzime si de a deveni un bun profesionist. Daca nu exista o baza pe care sa fie dezvoltate cumulativ calitatile si virtutile, o persoana nu poate evolua pe cale profesionala sau intelectuala;
  • deseori in istoria societatii umane, cele mai mari valori cei mai mari specialisti, inventatorii celebri sau cei care au revolutionat tehnica, nu au fost obligatoriu oameni cu o mare experienta, fiind vorba de oameni bine intentionati, pregatiti, documentati si cu un oarecare har, de cele mai multe ori persoane tinere dar “nelinistite”;
  • de va fi sa supravietuiasca in continuare generatia noastra (ma refer aici la supravietuirea perceptiva) si de va fi ca aceasta sa evolueze si sa faca fata razboiului ideologic acerb si uneori neloial ce se da intre marile sfere de influenta, toate acestea vor avea loc numai cu un nivel profesional cat mai inalt si prin dobandirea unor cunostinte corecte. Nu este relevant volumul de cunostinte de pare le dobandesti, ci modul cum le utilizezi si calitatea acestora. Doar printr-o puternica campanie de informare si formare consecventa generatia noasta “de sacrificiu” va izbavi;
  • deprofesionalizarea si dezinformarea in masa a tinerilor, constituie cei mai mari dusmani nevazuti pe termen mediu si lung al unei natiuni.

 Extrapoland ultimele doua idei adaptandu-le la domeniul feroviar, le-am putea reformula astfel:

  • de va fi sa supravietuiasca in continuare calea ferata din Romania si de va fi ca aceasta sa evolueze facand fata concurentei modale intense si uneori neloiale cu ceilalti actori din piata transportului terestru, toate acestea vor avea loc numai cu un nivel cat mai inalt profesional al tuturor angajatilor. Doar printr-o puternica campanie de informare si formare profesionala corecta “specia” de ceferist veritabil (acum fiind de sacrificiu), va izbavi;
  • deprofesionalizarea si dezinformarea in masa a angajatilor constituie cei mai mari dusmani nevazuti pe termen mediu si lung al caii ferate.

 Este vorba de fapt despre o aglutinare masiva a intregului personal. Asupra acestui aspect, se va insista in cadrul prezentului material.

Trebuie sa acceptam o idee de baza , utila pentru perceperea imensului rau care ce face sistemului feroviar in contextul politic al Romaniei: Cea mai buna si bine pusa la punct conspiratie este cea a carei efecte par pentru oamenii de rand ca fiind fenomene si intamplari ce apartin cursului normal al vietii sau ca apartin sortii. 

 REVENIND LA CALEA FERATA

Referitor la intrebarea des intalnita pe care si-o adreseaza unii „Ce se intampla cu calea ferata la noi si de ce asa?” este necesar a fi scrise poate carti intregi. In ultimii ani lucrurile au avut tendinta de a fi scapate de sub control, din multe punctele de vedere.

Este dificil de identificat cu o precizie de 100% cauzele involutiei domeniului feroviar, in ciuda faptului ca sunt realizate pana in prezent o serie de studii. Nici unul nu a prezentat eligibilitate si astfel nu a fost implementata vreo strategie coerenta. Sistemul este cunoscut si studiat intens, atat din punct de vedere a corelatiei dintre factorii determinanti pentru buna functionare, cat si a elementelor perturbatoare. Lucrurile sunt complexe si greu cuantificabile.

Problemele si elementele negative din sistem existau si in perioada dinainte de 1989. Dar acum, intr-un context sensibil diferit de a fi vazuta si perceputa calea ferata la nivel politic, toate acestea s-au acutizat si au iesit la suprafata. Din pacate, intre timp au devenit „cronice”.

Are loc o lupta acerba impotriva a tot ceea ce inseamna: gandire inginereasca, concept modern, noutate, fiabilitate, eficienta, cercetare, corectitudine, respect pentru angajati etc. Suntem martorii unui amplu conflict intre generatii, dur si intens. Exista parti de vina ce apartin ambelor tabere. Este vorba atat de personalul de executie cat si cel ingineresc – TESA. O mare parte din generatia veche pentru care se merita a avea tot respectul pentu varsta si experienta (fiind formata si activand peste 30 de ani inainte de Revolutie intr-un sistem comunist ale carui principii erau elaborate sa functioneze in cadrul unui alt context social, politic si strategic), nu doreste sa accepte modalitati si concepte noi de gandire.

Aspectul evocat nu poate fi generalizat. Nu trebuie interpretat aici ca sistemul comunist nu a avut si parti bune. A avut, chiar multe. Desigur, a avut si parti rele.”