Monthly Archives: octombrie 2013

REPLICA FSTFR…

Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare (AFTF) este formată din trei Federații Sindicale :FMLR, ELCATEL și FSTFR.  După ce FMLR și ELCATEL au încercat în 26.06.2013 excluderea  Federației Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România (FSTFR) din Alianța Federaților Tehnice Feroviare (AFTF), în data de 25.10.2013 Instanța a dispus suspendarea înregistării modificărilor actelor constitutive ale persoanei juridice Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare (AFTF) fără  Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România (FSTFR) până la soluționarea definitivă a dosarului în care se va hotărâ dacă Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România (FSTFR) a fost exclusă ilegal din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare (AFTF). Până la soluționarea dosarului menționat mai sus Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din România (FSTFR) face în continuare parte din Alianța Federațiilor Tehnice Feroviare (AFTF) și are în continuare reprezentanții săi semnatari de CCM la nivel de SNTFC,,CFR Călători,,SA pe 2012-2014.

SCURTA DESTAINURIE A UNUI TANAR FEROVIAR

Nu cu mult timp in urma, am primit la sediul FSTFR un amplu material al unui tanar CFR-ist, care isi exprima punctul de vedere si totodata o dezamagire la ceea ce se intampla in CALEA FERATA (a se citi furata) ROMANA. Ulterior ne-a promis ca va mai trimite astfel de materiale…

Am meditat indelung asupra formei, mesajului si intelesului pe care sa le dobandeasca acest scurt text. Unele aspectele prezentate aici, au mai fost transmise cu diverse ocazii catre persoane apropiate din domeniul feroviar. Am decis in cele din urma ca merita sa-l dezvolt pentru a-i da forma unei relatari logice, coerente si documentate. Nu am pretentii ca acest mesaj sa fie perceput ca un mare „strigat de ajutor”. De altfel, avand in vedere contextul material in care imi desfasor in prezent viata, nu am prea multe de pierdut prin exprimarea in scris a anumitor idei proprii – poate suparatoare si cel putin sensibile. Afinitatile mele vor ramane la calea ferata si inginerie, dar nu in ultimul rand la posibilitatea de a genera un viitor sigur pentru generatiile care vor veni. Imi este greu sa ma definesc drept un nationalist (posibil excentric) sau poate un veritabil patriot. Am cautat in general sa fiu apreciat obiectiv de catre altii. Din pacate, ca urmare a stilului prea pragmatic, prea agitat, materialist si concupiscent in care ne desfasuram in prezent activitatile, dar mai ales a „comprimarii” continue a timpului cotidian, cei mai multi dintre „altii” nu mai au timp si interes sa actioneze/reactioneze le ceea ce gandesc cei de langa ei – cu atat mai mult, subalterni sau oameni simplii fara pozitii decizionale inalte. Iar cand acei „altii” sunt decizionali sau lideri veritabili de opinie, lucrurile sunt parca mult mai lipsite de speranta unei schimbari in mai bine. Cea mai mare parte dintre noi ne-am anihilat perspectivele si viitorul indepartat in schimbul unor „incropiri” rapide si simplificatoare a actiunilor prezente si „de maine”. Am obliterat aproape complet viitorul copiilor si nepotilor nostri. Pe foarte putini ne mai intereseaza perspectivele evolutive sau intrebarea „Dar dupa maine ce va fi [sau cum va fi]?”.

Intr-o acceptie mult mai larga, la niveluri inalte de decizie din majoritatea domeniilor de baza a activitatilor umane (politic, militar, intelligence, protectia mediului, energie, industrie, cultura si laic), am putea accepta faptul ca paradigma acestei intrebari determina sansele de „supravietuire” a insasi speciei umane. In completare, merita parafrazat unul dintre marii analisti ai relatiilor internationale pe nume Karl W. Deutz, ce a emis un rationament pe care l-am adoptat si adaptat intr-o oarecare masura la situatia actuala. Il consider cat se poate de potrivit: Daca civilizatia noastra va fi distrusa in urmatorii treizeci de ani, acest fapt nu va fi cauzat de foamete, vreun dezastru natural global sau ciuma bubonica, ci de politicile externe si relatiile internationale. Putem invinge foametea si epidemiile, insa nu putem „trata” puterea armelor de care dispunem si nici comportamentul nostru in calitate de state-natiuni [sau grupuri de interese]. Avand la dispozitie o serie de instrumente fara precedent pentru actiunile nationale (ideologii si arme) statele nationale au devenit mijloace tot mai periculoase de propagare a conflictelor internationale [inchise sau deschise, preponderent asimetrice], avand potentialul escaladarii lor catre distrugerea reciproca si anihilarea finala [militara sau economica]. Parantezele patrate imi apartin.

Acelasi fenomen are loc la nivel de grupuri si organizatii.

Intr-o abordare simplista, toate acestea ar putea fi justificate cinic prin acceptarea ideii conform careia, ce gresim noi acum din punct de vedere strategic si geopolitic, vor regreta altii. Și atunci, de ce sa ne mai impacientam – s-ar intreba cei (majoritatea) ce poseda o gandire limitata? Este cert faptul ca adevaratele efecte ale nepasarii si vinderii acestei tari pentru avantaje pur financiare (de termen scurt), nu vor fi resimtite in cursul vietii noastre.

Cei care ma cunosc de mult timp, cei cu care am interactionat sub diferite forme, ma percep ca un pasionat al sistemului de transport feroviar, care şi-a dedicat intreaga tinereţe unui domeniu tehnic complex. Mai mult de-atat, sunt un individ care a avut cu mulţi ani in urma speranţe puternice si solide ca (si) in Romania un asemenea sistem are o şansa. Poate mai am si acum asemenea sperante – dar sunt vagi. Am renunţat la multe lucruri şi am marginalizat aspecte din viata unui tanar (poate importante – pe care este posibil sa le regret la un moment dat) in avantajul documentarii si implicarii intense in sistemul feroviar. In cele din urma, visurile şi planurile mareţe de odinioara s-au naruit parţial. Intotdeauna un optimist veritabil atunci cand incepe sa se documenteze si sa descopere realitatea, devine un realist, iar cand acesta se documenteaza cu mult peste media celorlalti, devine un pesimist (uneori iremediabil). Cineva imi spunea la un moment dat ca pesimismul ar fi de fapt un semn elocvent de maturitate sociala. Din pacate, in adolescenţa nu cunoşteam in profunzime problemele reale, mai ales cele etice din sistemul feroviar romanesc si din societatea actuala. Nu realizam ca insaşi calea ferata de la noi este un sistem PROBLEMA, intr-o ŢARA PROBLEMA. Se pare ca la randul ei aceasta tara se gaseste intr-un context geopolitic INCERT si dificil de gestionat. Cel puţin aşa stau lucrurile in prezent.

Intr-un cadru internaţional (majoritatea statelor din Occident si tarile puternic dezvoltare din Asia – China si Japonia) in care transportul pe calea ferata inregistreaza un avant tehnologic şi logistic fara precedent, intregul eşichier politic şi decizional din Romania ultimilor 23 de ani, a considerat ca este „eficient” sa nu fie acordata vreo importanţa unui element „greoi” şi complex pentru acesta, deosebit de reglementat, ce nu permite desfaşurarea unor fraude şi nereguli de sute de milioane de euro pe an, cum sunt cele din domeniul rutier. Desigur, de furat s-a furat şi la calea ferata, dar intr-o pondere incomparabil mai mica fata de domeniul „marilor proiecte de autostrazi”.

La intrebarea profunda „De ce aşa?” „De ce a fost neglijata calea ferata din Romania?” nu am incercat sa aprofundez vreo consideraţie sau solutie, deoarece am acceptat un raspuns deosebit de simplu şi cinic primit intamplator de la un prieten din domeniul feroviar: „Ce inclina sa obtina ca spaga un politician… un autoturism de lux sau o locomotiva?”. Ideea este cat se poate de simpla şi lamuritoare. Eu aici aş adauga: Ce este mai uşor sa gestionezi? Un domeniu complex unde inalta pregatire profesionala şi respectarea riguroasa a unui volum mare de reglementari sunt indispensabile avand astfel o siguranţa de peste 99,9%, sau un sistem simplu şi mult mai uşor coruptibil, unde aproape oricine şi oricand poate deveni şoferul unui microbuz sau autocar plin de oameni, care la nivel de ţara, „baga in pamant” cca. 3 – 4 persoane pe parcursul unei zile?

Spre deosebire de domeniul transportului rutier, in transportul feroviar pentru ca o persoana sa devina conducatorul unui vehicul (feroviar), este nevoita sa parcurga un intreg algoritm de teste verificari si vizite medicale riguroase. Nu este la fel de usor sa ajungi mecanic de locomotiva sau impiegat de miscare, cum poti ajunge „sofer experimentat” la o firma privata de transport rutier de persoane sau marfa. Pe de alta parte, cheltuielile necesare si eforturile pe care trebuie sa le depuna persoana, sunt incomparabile. Cu alte cuvinte, sistemul de transport feroviar reclama un nivel inalt de profesionalism si seriozitate, indiferent de functie.

 Romania a ales in final „simplul” şi „elementul mai uşor de gestionat”. Romania a renunţat la siguranţa in transporturi, la reducerea semnificativa a consumurilor energetice şi mai ales la posibilitatea de proteja mediul.

In sprijinul celor menţionate anterior, trebuie subliniat faptul ca sistemul feroviar prezinta o siguranţa in exploatare de aproximativ 2.000 de ori mai ridicata decat transportul rutier. Cu alte cuvinte, corespunzator unei victime inregistrate intr-un anumit fel in urma accidentelor cauzate exclusiv de calea ferata, sunt inregistrate peste 2.000 de victime in diverse evenimente rutiere.

Cel puţin teoretic, calea ferata ofera soluţia cea mai eficienta din punct de vedere al comportarii energetice. De asemenea, prezinta un grad ridicat de independenta faţa de factorii externi in comparaţie cu celelalte sisteme de transport.

In tot acest timp, lumea civilizata se gandeşte serios şi deja acţioneaza prin ample proiecte şi teste in vederea implementarii unor reţele feroviare de trenuri de foarte mare viteza (WHS), cu ajutorul carora calatorii se vor deplasa intre marile metropole cu viteze comparabile cu 0.5 Mach. Intr-o asemenea perspectiva, daca domeniul transportului aerian de pasageri nu va implementa avioanele de linie supersonice, va fi confruntat cu serioase provocari cauzate de „noul concurent incomod” – care este posibil sa „zboare pe şine”.

De aproximativ 10 ani, retelele de linii de mare viteza din Occident, genereaza mari probleme concurentiale companiilor aeriene. S-a dovedit de multe ori ca este mai avantajos din punct de vedere a mobilitatii si eficientei, utilizarea pentru deplasarea intre marile metropole a unui tren de mare viteza decat avionul.

Aproape o lume intreaga o concluzionat şi a considerat ca sistemul de transport feroviar merita (trebuie) sa ramana o prioritate. De aceea, se procedeaza la dezvoltarea şi imbunatatirea sa necontenita. De cealalta parte, in Romania perceptiile sunt diferite, chiar antagonice cu cele europene. Se accepta ca „este mai uşor sa tai, sa distrugi şi sa vinzi la fier vechi un sistem care a fost construit cu truda in peste un secol”. Mai mult de-atat, calea ferata de la noi nu mai beneficiaza de o protectie eficienta. Sub diferite forme, se fac „invitaţii” pentru furturi şi sustrageri sistematice, deoarece desigur… „nu reprezinta un pericol public”. Numai in Romania poate fi acceptata o idee de un cinism de neegalat conform careia, a pune in pericol zeci sau sute de oameni nevinovaţi prin sustragerea anumitor elemente de la calea ferata, nu inseamna un pericol public. Eu unul, aş denumi aceste acţiuni ca fiind un pericol naţional – sau international, deoarece aproape oriunde pe reteaua de cale ferata europeana pot circula persoane si bunuri apartinand oricarui stat membru si nu numai.

Din pacate, contextul economic, politic şi geopolitic in care gaseşte Statul Roman in prezent, nu constituie un cadru de generare a unui posibil vector pentru o dezvoltare ampla a infrastructurii feroviare. Cauzele sunt multiple, fiind cunoscute de mai toata lumea.